Cuprins:
- Culturismul-Scurt istoric; 8. Mijloacele culturismului- in curand!
- Culturismul ca disciplina sportiva;
- Directii actuale ale culturismului;
- Avantajele practicarii culturismului;
- Promovarea imaginii de sine;
- Intrecerea in culturism;
- Functiile culturismului;
Culturismul-Scurt istoric
- Culturismul, ca activitate fizica de modelare a corpului, cat mai apropiata de ceea ce reprezinta astazi in sistemul sportiv, e rezultatul evolutiei societatii omenesti si in special un rezultat aparut din structura profesiilor, ce sunt pe zi ce trece mai statice.
- Inca inaintea erei noastre, Aristotel(384-322 I. Hr) afirma in scrierile sale ca “educatia trebuie sa includa: gimnastica, gramatica, muzica si desenul“. Conceptul de “gimnastica” specific perioadei respective nu avea intelesul de astazi, de disciplina sportiva, ci desemna un complex de miscari practicat in vederea dezvoltarii armonioase a corpului( Cercel, Popescu, 1998, p 52). Termenul “gimnastica” provine din cuvantul grecesc gymnos care inseamna “gol”, “nud”. Pe vremea aceea, cei care practicau gimnastica erau complet dezbracati pentru a evidentia armonia si frumusetea corpului si a exercitiilor. Unul dintre primii autori romani care au tratat aspecte legate de medicina, patologie si fiziologie, a fost Galenus, medic al gladiatorilor. Trei dintre cartile sale au fost dedicate exercitiilor fizice, unde vom putea gasi chiar si indicatii despre anumite exercitii pentru dezvoltarea musculaturii implicate mai mult in lupta gladiatorilor.
- In Grecia antica, pentru dezvoltarea armonioasa a corpului, se practica ridicarea greutatilor, dar nu trebuie sa ne imaginam discurile, barele, aparatele din zilele noastre, ci diferite materiale(pietre, butuci de lemn, etc). Unul dintre cei mai renumiti eroi ai acelor vremuri a fost Milon din Crotona, care a cucerit de 6 ori cununa de lauri a Jocurilor Olimpice si a ramas in istorie datorita fortei sale incredibile( se spune ca si-a ridicat singur, pe soclu, propria statuie). In acele vremuri, gimnastica indeplinea rolul culturismului de astazi. In perioada Jocurilor Olimpice antice, nu erau intreceri de culturism sau de haltere, ridicarea greutatilor fiind o metoda de pregatire complementara.
- Istoria Jocurile Olimpice antice consemneaza eroi a caror forta ne impresioneaza si astazi, daca o raportam la omul modern. Corpul omenesc a fost unul dintre subiectele culturii grecesti, scotand in evidenta rolul activitatii fizice in viata individului si a societatii. Dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc a fost un deziderat caruia i s-au subordonat si intrecerile sportive. Platon(care a trai intre anii: 427-347 i.Hr) sustinea ca “omul trebuie sa se preocupe de educatie atat prin exercitii fizice, cat si printr-o preocupare intelectuala adecvata“. S-a pastrat pana in zilele noastre dictonul optandum est ut sit mens sana in corpore sano. Idealul in culturism era mentinerea unei sanatati optime si formarea unui corp armonios.
- Antichitatea si Evul Mediu, prin sistemul educational promovat, nu incuraja practicarea exercitiilor fizice, acestea ramanand doar in sfera militara, ca mijloc de pregatire fizica. In perioada Renasterii, prin revigorarea economiei, politicii si culturii, asistam la o relansare a practicarii in mod organizat a exercitiilor fizice si a intrecerii. In 1544, Joachim Camerarius, lector la Universitatea din Leipzig, tipareste mai multe carti despre educarea corpului prin exercitii fizice, in care vorbeste si despre practicarea exercitiilor cu greutati. John Locke, Jean-Jacques Rousseau, Jan Komensky, Montaigne si multi alti scriitori ai secolului al XVI-lea si al XVII-lea propun educarea mintii simultan cu educarea corpului.
- La sfarsitul secolului al XIX -lea se mentioneaza desfasurarea unor intreceri de ridicare a greutatilor, atat in Europa, cat si in America. Greutatile erau pietre prevazute cu carlige pentru apucarea cu mana. Aceste demonstratii de forta atrageau multi simpatizantii, constituind un mod de publicitate a acestui tip de activitati, contribuind in mod evident la cresterea numarului de practicanti.
- De acum, ridicarea greutatilor se indreapta in doua directii:
- concursuri de ridicarea a greutatilor, constituind istoricul activitatii de haltere;
- ridicarea greutatilor in vederea formarii unui corp armonios, sanatos si viguros.
Culturismul ca disciplina sportiva
- In 1867 se naste, in localitatea Konigsberg, Eugen Sandow, pe numele lui adevarat Frederick Muller. A studiat medicina la Universitatea din Gottingen si apoi si-a desavarsit cunostintele de anatomie umana la Universitatea din Bruxelles. Cunoscand structura corpului omenesc( in tinerete a avut o constitutie firava, bolnavicioasa), si-a dat seama ca practicarea exercitiilor fizice cu greutati dezvolta si intareste corpul intr-un mod rapid, experimentand aceste notiuni pe propriul corp. Datorita cunostintelor sale de anatomie si despre exercitiile cu greutati publica lucrarea Viata este o miscare, in care expune in amanunt sistemul lui de antrenament. Deasemenea, militeaza pentru introducerea acestui sistem in programele de invatamant normal, militar si in cel adresat persoanelor cu handicap.
- A fost primul om de stiinta ce a recomandat practicarea exercitiilor fizice pentru reeducarea fizica a barbatiilor si a femeilor dupa anumite accidente si initiatorul unor centre de sanatate, recreative, unde oamenii sa-si petreaca timpul liber practicand exercitii fizice. Acestea sunt cateva elemente ce au facut ca literatura de specialitate din culturism sa il considere pe Eugen Sandow parintele culturismului modern. Ideile sale despre educatia corpului, o parte dintre ele valabile si astazi, au fost preluate de diferite scoli si institutii din mai multe tari.
- Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, ridicarea greutatilor capata aspecte de competitie, la care apar pt. prima data premii in bani. Astfel putem mentiona nume ca: George Hackenschmit, estonian( ce s-a impus si prin castigarea unor intreceri de lupte), cunoscut si in lumea scriitorilor din domeniul ridicatorilor de greutati sub pseudonimul “Atletul filosof“, datorita eruditiei sale(vorbea fluent rusa, germana, engleza si franceza). A scris si publicat mai multe lucrari, ca de exemplu: Stiinta de a trai, Omul si cosmosul, Antagonismul dintre minte si spirit, etc( Szekely, 1981, p20).
- In cazul acestuia, ridicarea greutatilor a constituit o metoda de dezvoltare a fortei, necesara in lupte, dar si o metoda in sine prin manifestarile de forta de care a dat dovada. Deasemenea, se mai pot mentiona nume precum cel al polonezului Stanislaw Cyganiewicz, fost campion mondial la lupte, doctor in filosofie, si al canadianului Louis Cyr, de profesie politist, ce s-a impus doar ca ridicator de greutati si a facut numeroase demonstratii in diferite orase ca Londra, Chicago, Montreal, etc.
- La inceputul secolului XX putem vorbi despre intreceri (apropiate de cele de astazi) de culturism, atat ca urmare a popularitatii facute de Eugen Sandow, care nu s-a impus neaparat prin demonstratii de de forta precum cei mentionati anterior, prin aspectul armonios si placut al corpului(proportionat, definit), dar si datorita interventiei mediului american de afaceri. Astfel, in 1903, la New York, in vechea cladire Madison Square Garden a fost organizat primul concurs(consemnat de arhive) de “etalare a musculaturii”(Szekely, 1981, p30), iar titlul de “cel mai frumos dezvoltat barbat din America” si suma de 1000 de dolari au fost castigate de Al Treveloar.
- Aceasta a fost scanteia care a declansat explozia atat in randul tinerilor doritori sa-si dezvolte musculatura, dar si sa castige bani, cat si in randul oamenilor de afaceri care au dezvoltat o intreaga retea de sali, aparate, reviste de specialitate, echipamente, suplimente nutritive, etc. Din acest moment, intrecerile se extind si in Europa si nu peste mult timp cuceresc intregul mapamond.
- Un alt moment decisiv in culturism il constituie aparitia Federatiei Internationale a Culturistilor(I.F.B.B), fondata in 1946, in Canada, de catre fratii Ben si Joe Weider. Aceasta asociatie se dataseaza prin 2 aspecte definitorii:
- I.F.B.B se ocupa exclusiv de promovarea culturismului, fara nici o tangenta cu halterele;
- I.F.B.B are ca scop sprijinirea culturismului din intreaga lume, organizarea unor concursuri internationale, etc.
- Astfel s-a produs impunerea culturismului ca sport de sine statator, desprinzandu-se de haltere si trecand de la o metoda stricta de dezvoltare a fortei la concursuri de etalare a musculaturii. Ca reper istoric, in tara noastra, Federatia Romana de Haltere hotareste in 1966 organizarea unor concursuri de culturism, cu caracter experimental, la sfarsitul celor de haltere, unde majoritatea participantilor erau halterofili. In 1970, numele de Federatia Romana de Haltere se modifica in Federatia Romana de Haltere si Culturism. Daca la inceput concursurile de culturism se organizau in paralel cu cele din haltere, din 1981 acestea se vor desfasura independent. In 1990 ia fiinta Federatia Romana de Culturism( in prezent Federatia Romana de Culturism si Fitness), recunoscuta si afiliata pe plan international, aproape la 50 de ani de la infiintarea I.F.B.B.
- La nivel national, cand vorbim de culturism, nu putem sa nu amintim rolul jucat de cartile de specialitate elaborate de Szekely Laszlo, care da un farmec aparte lucrarilor sale prin stilul orientat spre beletristica, de studiile regretatului Lazar Baroga, precum si de alti autori cu activitate publicistica mai redusa. Astfel asistam la aparitia si evolutia activitatii lucrului cu greutati, trecand de la manifestarile pure de demonstratie a fortei la cele de etalare a musculaturii.
Directii actuale ale culturismului
- Astazi, activitatea de ridicare a greutatilor are mai multe aspecte:
- dezvoltarea unei musculaturi armonioase si a unui corp proportionat;
- mijloc de baza si componenta integranta a laturii de pregatire fizica in toate disciplinele sportive;
- mijloc de mentinere a sanatatii , de formare a unui tonus muscular adecvat tuturor varstelor, indiferent de sex.
- mijloc de recuperare posttraumatica.
- Dezvoltarea musculaturii reprezinta obiectivul in sine al culturismului, motiv pentru care nu o abordam acum. Ridicarea greutatilor a fost si este unul din mijloacele auxiliare de baza ale pregatirii fizice in toate ramurile si disciplinele sportive, din toate timpurile. Toata lumea e de acord ca forta e dependenta de masa musculara-daca se dezvolta musculatura, implicit va creste si capacitatea de manifestare a fortei.
- Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, cand a luat amploare divizarea tarilor din punct de vedere politic(tari capitaliste si tari socialiste), sportul a fost ridicat la rang de politica de stat-daca una dintre tarile comuniste ocupa o pozitie fruntasa la o mare competitie, aceasta reflecta nivelul de trai din tara respectiva. Aceasta competitie dintre tarile conduse de idiologii diferite a determinat o lupta acerba in plan sportiv, ceea ce a condus la elaborarea unor strategii de antrenament, ca rezultat al unor studii stiintifice, printre care a fost si cresterea ponderii lucrului cu greutati in toate disciplinile sportive. Desigur, au fost si inca sunt voci ce contesta efectele lucrului cu greutati pe motiv ca se produce o rigidizare a musculaturii. Acest lucru este valabil, dar in conditiile in care nu sunt respectate principiile de lucru cu greutati. Nu avem nevoie sa cautam multe argumente pentru a demonstra lucruri evidente, e suficient, sa privim la corpul atletilor care concureaza pe distante scurte. Nu se poate afirma ca musculatura si corpul pe care le au se datoreaza doar exercitiilor de alergare. Am dat acest exemplu pentru a scoate in evidenta musculatura celor care nu practica sporturi de lupta(lupte, judo, box) ale caror corpuri sunt dezvoltate ca la adevaratii culturisti.
- In toate disciplinele sportive, lucrul cu greutati e utilizat pentru dezvoltarea fortei generale si specifice, a rezistentei musculare si generale si chiar pentru educarea vitezei. Majoritatea planurilor saptamanale de pregatire cuprind cel putin un antrenament de lucru cu greutati. Practicarea exercitiilor fizice la aparate, in ideea obtinerii unui tonus muscular adecvat, imbunatatirea sanatatii, etc. , a capatat atentia unui numar tot mai mare de persoane, atat barbati cat si femei. Din studiile statistice efectuate e in orasul Iasi, in 2004, a rezultat ca din totalitatea practicantilor, 75% erau barbati cu varste cuprinse intre 16-48 de ani, iar 25% femei cu varste cuprinse intre 19-39 de ani. Tot din acest studiu a rezultat ca 81% practica exercitiile cu greutati din motive ce tin de estetica(pierderi ori acumulari in greutate), 3% ca forma de pregatire in obtinerea performantei sportive, 3% pentru recuperarea posttraumatica, iar 13% din alte motive.
- Culturismul, ca metoda de recuperare posttraumatica, s-a impus atat prin obiectivul sau principal-dezvoltarea musculaturii-, cat si datorita specificului aparatelor si metodelor de lucru cu greutati. Scopul culturismului poate fi acela de a recupera grupele musculare afectate de un traumatism prin dozarea greutatilor de lucru(care pot fi de la un kilogram pana la sute de kilograme pe o singur aincarcatura) ori de a readuce tonusul muscular la un nivel optim in urma unei convalescente de durata. Datorita aparatelor specifice in culturism se poate actiona diferentiat pe segmente, in sensul evitarii segmentului afectat, unde se pot realiza doar incarcaturi scazute, mergand pana la accentuarea incarcaturii pe segmentul deficitar, in cazul instalarii unor disproportii (sechele de rahitism, accidente, deformatii profesionale-activitati care solicita unilateral musculatura , tenis de camp, etc.). Tendinta de a realiza aparate si dispozitive care sa solicite musculatura cat mai analitic-incercarea de a solicita doar o singura grupa musculara la un anumit exercitiu- ofera posibilitatea mobilizarii unui numar redus de articulatii si implicit grupe musculare. In culturism, acest mod de lucru vine in intampinarea unui alt principiu si anume cel de solicitare a musculaturii din toate unghiurile posibile pentru angrenarea intregii suprafete a masei musculare(in special la grupele musculare cu suprafata mare: muschii pieptului, muschii spatelui, etc.).
Avantajele practicarii culturismului
- In descrierea practicarii exercitiilor cu greutati, cel mai important aspect consemnat e ca permite prelucrarea analitica a fiecarei grupe musculare.
Acest lucru are importanta in mai multe directii:
- permite izolarea si separarea precisa a grupei musculare implicate in miscare, datorita aparatelor utilizate;
- permite efectuarea unor miscari de recuperare , refacere si uniformizare a potentialului unor grupe musculare care au fost traumatizate;
- permite realizarea unor programe de exercitii in care sa predomine planificarea unor grupe musculare deficitare;
- permite relaxarea unor grupe musculare solicitate anterior, in timp ce altele sunt supuse la efort.
- Alt aspect il reprezinta posibilitatea de a dezvolta calitatile motrice de baza si combinate. Acest lucru este pozibil prin dozarea greutatii cu care se lucreaza si prin luarea in considerare a specificului aparatelor, a duratei pauzelor dintre repetari, serii, exercitii, a vitezei cu care se efectueaza miscarile. Cele doua avantaje descrise anterior dau posibilitatea formarii unui corp armonios. Desigur, si prin alte mijloace se poate forma un corp armonios , din punct de vedere al esteticii, dar nu intr-un timp atat de scurt si nu la nivelul pe care-l ofera lucrul cu aparate ori cu greutati.
- O alta particularitate, la fel de importanta precum cea referitoare la o estetica a corpului, cea legata de individualizare, care la randul ei cuprinde si alte aspecte:
- fiecare participant la sedintele de lucru cu greutati poate evolua independent, daca are un program prestabilit. Intructorul are un rol deosebit in faza de initiere, dupa care va supraveghea activitatea depusa;
- practicantul nu trebuie sa imite pe nimeni, programul este personalizt pentru fiecare individ in parte;
- nu depinde de un orar prestabilit la care trebuie sa inceapa sedinta de lucru, cum se practica de obicei in gimnastica aerobica;
- dupa o perioada relativ scurta, in functie de capacitatea fiecaruia de constientizare a exercitiilor si a efectelor sale, de perseverenta cu care a lucrat, fiecare practicant isi poate concepe un program de exercitii in functie de optiunile si necesitatile momentului;
- nu depinde de prezenta, starea instructorului, de prezenta unor colegi sau alte aspecte legate de colectivitate.
- Avantajul prezentat subliniaza importanta individualizarii activitatii si a posibilitatilor nelimitate pe care le ofera. Practicarea constanta a exercitiilor la aparate ofera posibilitatea integrarii in colectiv, a socializarii, tocmai datorita faptului ca efectuarea programului nu depinde absolut de nimeni, nu exista elementul de intrecere, nici macar de mentinere a unui ritm comun de lucru.
- Referitor la calitatile motrice, prin practicarea exercitiilor la aparate se dezvolta in special forta – sub toate formele de manifestare(in regim de rezistenta, in regim de viteza, specifica, absoluta), viteza de executie, viteza in regim de forta(exploziva), rezistenta sub diferite forme in functie de programele abordate. Specificul acestei activitati este dat de dezvoltarea rezistentei musculare , datorata efortului localizat la grupe separate de muschi(izolare), care este o particularitate a lucrului la aparate. De aceea, un practicant al exercitiilor la aparate va avea o rezistenta generala inferioara unui practicant de gimnastica aerobica. Diferenta ce se inregisreaza initial va ajunge sa se uniformizeze, prin fenomenul de compensare, la efectuarea unui efort de forta. Astfel, cei cu rezistenta generala superioara(practicantii de gimnastica aerobica) vor avea capacitatea de a afectua un efort pe o durata indelungata, pe cand un practicant al exercitiilor la aparate va efectua acelasi efort intr-un timp mai scurt, dar cu o intensitate crescuta.
- Diferente evidente se inregistreaza in privinta calitatilor motrice. Astfel, practicantii gimnasticii aerobice vor avea un nivel ridicat de dezvoltare a indemanarii, pe cand culturistii inregistreaza o dezvoltare superioara a fortei. La gimnastica aerobica se dezvolta indemanarea prin efectuarea exercitiilor de coordonare a miscarilor diferitelor segmente intre ele, prin educarea simtului ritmului, prin armonizarea miscarilor cu ritmul muzicii sau ce cel impus de instructor. In cazul lucrului la aparate, aceste elemente nu sunt posibile, majoritatea miscarilor efectuandu-se prin intermediul ghidajelor diferitelor dispozitive.
- Datorita posibilitatii dozarii precise a efortului, in practicarea exercitiilor la aparate e prezent atat efortul aerob, cat si cel anaerob. Trecerea de la pragul aerob-anaerob se poate produce intr-n timp scurt, atat la persoanele antrenate, cat si la cele neantrenate, prin cresterea greutatii de lucru in aceeasi unitate de timp, prin cresterea numarului de repetari simultan cu timpul de lucru, prin marirea vitezei de lucru, pastrand aceleasi particularitati(greutate, numar de repetari) sau prin combinarea celor prezentate anterior. Cele aratate mai sus demonstreaza posibilitatile mari de trecere de la un efort “cardio”(dupa terminologia curenta) la un efort muscular.
- Alt aspect deosebit de important, oferit de practicarea exercitiilor la aparate, este dat de posibilitatea efectuarii unor miscari analitice de recuperare si a unor miscari asimetrice sau de prevenire, dozate individual. Astfel, datorita varietatii mari de aparate si dispozitive, se permite implicarea in miscare a unui numar limitat de grupe musculare sau a unui segment. Exercitiile ce se executa cu segmente simetrice, prin dozarea diferita a greutatii, pot solicita in mod diferentiat grupele musculare implicate in miscare.
- Varietatea mare a exercitiilor posibile la aparatele si dispozitivele prezente in sali ofera posibilitatea programarii ordinii grupelor musculare dupa diferite principii: de sus in jos, alternativ( o grupa lucreaza, cealalta se relaxeaza), antagonist, in circuit, pe grupe musculare. Varietatea ne ofera posibilitatea stabilirii unor scopuri diferite, cum ar fi:
- scaderea in greutate;
- mentinerea unui tonus ridicat al musculaturii;
- cresterea musculaturii;
- evidentierea unor grupe musculare;
- dezvoltarea unor calitati motrice;
Promovarea imaginii de sine
- Traim timpuri in care imaginea joaca un rol important in stabilirea relatiilor interumane, dar fiecarei perioade ii corespunde o alta imagine despre fizic. De exemplu, in jumatatea deceniului sase, in perioada hippy, un barbat modern era netuns, avea corpul lung, desirat, subalimentat. Evolutia si-a pus amprenta si asupra conceptiilor estetice. Astazi, un fizic agreabil e cel musculos, tuns scurt, sportiv, care la prima vedere emana dinamism, incredere, vointa, curaj.
- As fi vrut sa incep acest capitol cu un indemn de genul”Faureste-te!”, dupa cum spunea Andre Gide, sau “Incepe de astazi, maine va fi prea tarziu”, dar nu dorim sa formam in cititor aceea dorinta care se instaleaza in momentul in care vizioneaza un film sau citeste o carte interesanta si isi propune ca de maine sa realizeze un anumit lucru. De obicei, astfel de decizii luate pe moment sunt de putine ori duse la indeplinire, iar in acest caz, momentul respectiv(vizionare, lectura) nu a creat decat o stare de neindeplinire, acumuland o nemultumire, o frustare interioara. Eu mi-am propus sa scoat in evidenta avantajele practicarii exercitiilor cu greutati, atat in plan fizic, cat si in plan psihic, precum si conditiile care trebuie indeplinite in functie de scopul propus.
- Daca ar fi sa revenim la ideea legata de promovarea imaginii, trebuie sa recunoastem ca intr-adevar aceasta reprezinta si un factor important al psihicului nostru. Cine nu este receptiv la un compliment? Majoritatea considera ca doar femeile sunt receptive la complimente. Nu este addevarat, ele doar isi exteriorizeaza satisfactia, chiar daca de multe ori sunt constiente ca e un compliment facut pentru un scop anume. Barbatii au parte de mai putine elogii si isi ascund aceasta traire. Iata ca ne putem oferi usor satisfactie doar avand un corp frumos lucrat.
- Se spune mereu ca prima impresie conteaza, iar in formarea acesteia cel mai mult conteaza aspectul fizic. De multe ori insa ne formam impresii gresite la prima vedere, pentru ca fizicul reprezinta un aspect de suprafata(nu superficial cum am fi inclinati sa credem), iar un aspect ingrijit, un corp lucrat reprezinta o anumita atitudine a persoanei fata de sine, un anumit stil de viata, in general rational.
- Preocuparea pentru aspectul fizic este specifica perioadei de pubertate(14-16 ani la baieti si 12-14 ani la fete), cand de fapt apar, din proprie initiativa, primele manifestari de a participa la antrenament in diferite ramuri de sport. Pana la aceasta varsta, practicarea sportului de catre copii este preocuparea parintilor sau rodul intamplarii(in tara noastra). Desigur, practicarea activitatii fizice si a sportului e bine-venita la orice varsta, fiind foarte importanta la copii, pentru ca le formeaza obisnuinta practicarii si deci a utilizarii timpului intr-un mod judicios. Determinarea copiilor in practicarea activitatilor fizice, de orice natura, indeplineste multiple obiective: integrarea in societate, educatie civica si morala, formarea unor deprinderi motrice, acumularea unor cunostinte din diferite sporturi si nu in ultimul rand realizeaza o dezvoltare fizica armonioasa, lucru ce se va face remarcat toata viata.
- De obicei, la sfarsitul perioadei de pubertate se definesc trasaturile dominante ale unei persoane. Sunt multe cazuri in care, in copilarie, cineva a practicat un anumit sport, cu oarecare succes, si in perioada de pubertate se definesc trasaturile dominante ale unei persoane. Sunt multe cazuri in care, in copilarie, cineva a practicat un anumit sport, cu oarecare succes, si in perioada maturitatii s-a orientat spre alte domenii, de multe ori cu totul diferite(Marius Nicolae, component al echipei nationale de fotbal a Romaniei, a practicat judo in copilarie).
- Preocuparea pentru un corp frumos dezvoltat ii indeamna pe tineri sa viziteze sali de culturism, la inceput cu retinere, pana se familiarizeaza. Dupa un oarecare timp, mai lung ori mai scurt, multi abandoneaza, fiind nemultumiti ca nu s-au dezvoltat in masura la care s-au asteptat. Sigur ca si acest aspect are multiple implicatii ascunse, de factura psihica(rabdare, vointa, perseverenta), ce caracterizeaza un individ chiar la varsta respectiva.
- Interesul pentru latura estetica a individului coincide cu recomandarile literaturii medicale si sportive care contraindica lucrul cu greutati la varste mici, desi sunt multe cazuri de copii ce au fost solicitati in diferite activitati fizice(munci fizice, antrenamente considerate neadecvate varstei, etc.) si care s-au dezvoltat armonios si sanatos. Lucrul cu greutati intr-o sala de culturism impune implinirea unei varste, regula care e inlocuita de inaltimea persoanei. Cu alte cuvinte, daca un copil de 12 ani are 1,70 m, nu credem ca mai sunt valabile recomandarile medicinei. Singurul aspect negativ al salilor de culturism, ce poate efecta la aceasta varsta, este efortul izometric(incordarile statice, necontrolate).
- Culturismul reprezinta “activitatea sportiva(fizica) ce urmareste modelarea si fortificarea intregului sistem muscular, utilizand un sistem de exercitii efectuate cu diferite greutati-gantere, haltere- sau cu ajutorul unor aparate speciale, menite sa dezvolte un corp sanatos, viguros, puternic, frumos, cu o musculatura armonioasa si proportionala, vizibil conturata si bine reliefata “, dupa cum afirma cunoscutul autor din domeniul culturismului, Szekely Laszlo(1917, p 23).
- Pentru a fi denumita activitate sportiva este necesar ca practicantii culturismului sa participe la concursuri. Un studiu statistic realizat la nivelul orasului Iasi a aratat ca doar 2,6 % dintre participanti participa la intreceri in mod organizat ca reprezentanti ai unor cluburi sau asociatii spotive. Ceilalti au scopuri diferite: dezvoltarea masei musculare, scaderea tesutului adipos, tonifierea musculaturii, satisfacerea nevoii de miscare, etc. Iata asadar motivul pentru care noi inclinam sa ajustam definitia data si sa-i spunem activitate fizica sau motrice.
Intrecerea in culturism
- Intrecerea reprezinta latura specifica a unor activitati sportive si consta in depasirea unui adversar sau a unei echipe prin acumulare de puncte sau alte criterii de departajare. Spunem “unele activitati sportive”, deoarece sunt si activitati fizice al caror scop este educarea spirituala, cum ar fi artele martiale, unde latura competitionala denatureaza, stirbeste frumusetea si mai mult decat atat, contravine idealurilor sale. Intrecerea e foarte variata de la un sport la altul. Astfel, sunt sporturi individuale de contact, unde depasirea adversarului consta in lovirea sau atingerea, directa sau prin intermediul unui obiect, a acestuia(box, kickboxing, sabie, scrima, floreta, diferite stiluri de karate-do etc.), sporturi in care se urmareste parcurgerea unei distante intr-un timp cat mai scurt, sporturi in care adversarul e reprezentat de o echipa, iar cel direct este cel situat in fata ta, sporturi cu un inalt grad artistic(gimnastica sportiva, ritmica, la aparate etc., inot sincron, sarituri in apa, culturism, fitness competitional, etc.). Sigur ca aceasta enumerare ar putea continua si am putea gasi mai multe criterii de clasificare si departajare a lor, dar in linii mari se poate spune ca invingatorul e declarat fie intr-o lupta, meci direct, in care arbitrii urmaresc ca sportivii sa respecte regulamentul de joc(toate jocurile sportive, sporturile individuale de contact si semicontact sau cu adversarul alaturi), fie in disciplinele sportive, in care arbitrii stabilesc castigatorul competitiei(patinaj, gimnastica, culturism-in special in ramurile cu un ridicat grad artistic). In acest sens, am putea trage concluzia ca exista discipline sportive unde aprecierea poate fi mai mult sau mai putin subiectiva.
- Dintre cele afirmate anterior, rezulta ca sportul este caracterizat de aspectul de intrecere. Daca o persoana participa la o sedinta de gimnastica aerobica, jogging, un antrenament de culturism, etc., nu inseamna ca este sportiv. Denumirea de “sportiv” este atribuita unei persoane care este inscrisa intr-un sistem competitional. Intrecerea reprezinta scopul in sine al practicarii unui sport, pe cand in cadrul educatiei fizice, al activitatilor de recreere, loisir, intrecerea reprezinta un mijloc de realizare a obiectivelor propuse. In ceea ce priveste latura psihologica, intrecerea e caracterizata de cateva aspecte indelung studiate, verificate si experimentate, cum ar fi: agresivitatea, teoria catartica si combativitatea(Epuran et al ., 2002, p. 198).
- Vom analiza fiecare dintre aceste aspecte comparativ-manifestarea lor in culturism si in celelalte sporturi, dupa cum sunt prezentate in literatura de specialitate. Agresivitatea este definita ca manifestare a unei tendinte distructive sau violente, indreptata in mod deosebit asupra persoanelor, uneori si asupra propriei persoane si a obiectelor. Alti autori afirma ca aceasta nu se considera decat atunci cand e indreptata asupra persoanelor cu intentia de a le face rau sau neplaceri.
- Din definitiile prezentate, in activitatea de culturism nu surprindem nici unul dintre aceste aspecte, atat in procesul de pregatire, cat si in competitia propriu-zisa. Cu alte cuvinte, putem afirma ca practicand culturismul nu dezvoltam si nici nu limitam agresivitatea. Elementele prezentate anterior se datoreaza faptului ca latura psihologica a antrenamentului sportiv ocupa un cadru limitat. Teoria catartica, formulata de Harvey A. Carr inca din 1902(Epuran et al,. p. 199), justifica utilitatea intrecerii pentru descarcarea si eliberarea individului de instinctele vatamatoare, nu suprimandu-le, ci canalizandu-le, dandu-le forme inofensive.
- In prezent, consumarea surplusului de energie si satisfacera necesitatii de miscare au luat forme foarte variate, care pe vremea teoriticianului citat nici nu se banuiau. Culturismul e una dintre formele cele mai utilizate de catre un segment important al populatiei, de consum al surplusului de energie. Aici apare un dublu aspect, si anume: energia poate fi consumata avand ca urmare educarea sau dezvoltarea unor deprinderi ori calitati motrice sau, fenomen mai complex intalnit in culturism, poate fi indreptata in acelasi timp si spre dezvoltarea armonioasa a musculaturii. Combativitatea in intrecere se manifesta ca o expresie comportamentala a unei atitudini mentale de opozitie constructiva si imaginara, fiind vorba nu numai de infruntarea adversarului, ci si de riposta inteligenta si sustinuta perseverent in dorinta de a obtine succesul.
- Din definitia prezentata, in culturism e valabil doar aspectul de perseverenta in dorinta de a obtine succesul, aspect reliefat prin munca depusa in timpul antrenamentelor, care daca s-ar aprecia doar in volum, ar ajunge la cifre astronomice, motiv pentru care cuantificarea efortului si implicit a muncii depuse se face in ani de zile. Culturismul, in clasificarea realizata anterior privind departajarea concurentilor, face parte din ramurile in care arbitrii stabilesc castigatorii in functie de cateva criterii. Putem afirma cu toata convingerea ca pentru multi spectatori arbitrajul este subiectiv la o gala de culturism. O scuza o reprezinta conceptul psihologic care afirma ca realitatea este subiectiva, deci fiecare spectator sau chiar arbitru vede altceva.
- Intrecerea in culturism este asemanatoare cu cea de departajare a unei participante la un concurs de frumusete(miss), cu toate ca acest gen de concurs nu intra in categoria sporturilor. Exista asemanari intre cele doua domenii-culturism si concursuri de frumusete-, dintre care enumeram cateva esentiale: in ambele se apreciaza anumite aspecte fizice(dezvoltare fizica armonioasa, proportionalitate), prezenta scenica, programul realizat, etc.; mijloacele de realizare a aspectelor apreciate sunt aceleasi-exercitii fizice cu sau fara greutati, o dieta corespunzatoare scopului propus, mijloace de refacere.
- In culturism, intrecerea nu poate constitui un mijloc al antrenamentului ca in celelalte activitati sportive si nu numai. Acest lucru poate fi un motiv de monotonie insa doar in aparenta, pentru ca dorinta de depasire e permanenta. Din cele prezentate anterior, reiese ca in culturism intrecerea adversarului in mod direct nu exista. Ea se realizeaza printr-o apreciere mai mult sau mai putin obiectiva a sportivilor de catre arbitri. Atunci apare intrebarea cu cine se intrec sportivii, ce le determina dorinta de a practica incontinuu activitatea, in conditiile in care munca depusa depaseste orice inchipuire? La prima vedere un raspuns ar fi ca se intrec cu greutatile. Desigur, e o parere gresita, acestea sunt doar o parte dintre mijloacele prin care se realizeaza obiectivele propuse, deoarece in concursuri nu se aminteste nimic de greutati. Atunci cu cine se intrec, dat fiind faptul ca la competitii fiecare participant nu prezinta decat munca depusa la antrenament? Aceasta munca cuantifica dimensiunile musculaturii, in gradul de definire a acesteia, in proportionalitate, in armonia dintre ele, in gradul de vascularizare, in armonia exercitiului prezentat(care nu face decat sa scoata in evidenta anumite puncte sau uneori ascunde punctele deficitare), dar nimeni nu utilizeaza o unitate anume de masura. Acest lucru ar da un grad inalt de obiectivism, dar ar pune in umbra celelalte aspecte care se apreciaza. E bine de stiut faptul ca in competitiile de culturism nu castiga intotdeauna cel mai masiv sportiv, intelegand aici musculatura cea mai bine dezvoltata. Au fost anumite perioade in evolutia competitiilor de culturism cand s-a castigat doar cu masivitatea, dar in prezent se au in vedere si celelalte aspecte enumerate anterior.
- Un raspuns la intrebarile anterioare ar fi ca intrecerea e cu sine insusi, acest lucru fiind dat de dorinta de afirmare in domeniu, de dorinta de a catiga un concurs sau de a castiga faima si nu in cele din urma bani. Dorinta de etalare in public sau in anumite medii a musculaturii e depasita de catre un participant la competitii, in comparatie cu marea masa de indivizi ce fac culturism doar ca activitate de loisir. Competitia in sine are limitele ei, fiind mai pregnanta in faza de initiere si de cunoastere avansata a domeniului. Aceasta perioada difera de la un individ la altul: exista persoane pasionate sau superficiale innascute, care se situeaza la poluri opuse. Pentru o persoana superficiala, munca de autodeterminare spre un efort de vointa e mult mai mare si sunt sanse redusei sa-si invinga anumite stari, fata de un individ care se ataseaza de o anumita activitate si se poate simti frustrat daca nu-si duce la indeplinire ceea ce si-a propus. Dar, desigur ca in varful piramidei oricarui domeniu, fie el sportiv sau nesportiv, stau adesea persoane pasionate, carora le place ceea ce fac. Intrecerea in culturism se realizeaza cu sine insusi, cu starile de comoditate, cu diferitele si variatele atractii, cu diferitele posibilitati de petrecere a timpului liber.
Functiile culturismului
- Functiile reprezinta destinatiile constante ale unui domeniu si se subordoneaza acestuia derivand din idealurile lui( Carstea, 1997, p. 45). Toate functiile culturismului sunt foarte importante si isi dovedesc eficienta numai daca sunt indeplinite in totalitate, influentandu-se si completandu-se reciproc.
- Functiile culturismului sunt de 2 tipuri:
- functii competitionale;
- functii complementare(asociate).
- Functia de dezvoltare a musculaturii face parte din categoria celor competitionale, in denumirea acestei activitati fizice in alte tari- bodybuilding– este chiar traducerea directa. Aceasta functie acopera multiple subdomenii, cum ar fi:
- proportionalitatea;
- definirea musculaturii;
- simetria grupelor musculare;
- muscularitatea.
- Rolul dezvoltarii musculaturii la indici somatici superiori atrage dupa sine si ridicarea nivelului functional. Aceasta functie este deosebit de importanta atat in activitatea de performanta, fiind si scopul in sine al culturismului, cat si in activitatea de masa, fiind principalul motiv pentru care se inregistreaza un numar crescand de practicanti. Rolul dezvoltarii fizice armonioase este bine cunoscut pentru viata oamenilor de toate varstele, din toate domeniile de activitate si in toate directiile de actionare, si nu este negat sau contestat de nimeni, fiind implicat in etapa actuala a dezvoltarii societatii si de influentele negative produse asupra dezvoltarii fizice armonioase de catre cuceririle diferitelor stiinte si tehnici moderne, in special de automatizare si robotizare.
- Un alt aspect al acestei functii il constituie influentele asupra dezvoltarii calitatilor motrice forta si rezistenta si mai putina indemanare si viteza, in comparatie cu alte discipline si ramuri sportive. In schimb, aceste doua calitati motrice pot fi duse pana la un nivel la care prin alte mijloace nu se poate atinge. Prin mijloacele specifice din culturism se dezvolta forta musculara locala, generala, specifica, in regim de viteza si de rezistenta. Cealalta calitate motrice –rezistenta– are si ea un specific aparte, in sensul ca se dezvolta la nivel muscular, ca rezistenta la efor aerob si anaerob, rezistenta in regim de forta. Cel mai important e ca cele doua calitati motrice amintite anterior stau la baza tuturor activitatilor utilitar-aplicative si de supravietuire.
- Proportionalitatea se refera la raportul dintre dimensiunile grupelor musculare. Ea asigura o abordare rationala a exercitiilor in timpul antrenamentelor si implica o dezvoltarea armonioasa a acestora. Proportionalitatea este de asemenea un criteriu foarte strict in regulamentul de arbitraj al concursurilor de culturism. Aceasta subfunctie implica acordarea unei atentii deosebite grupelor musculare mai slab dezvoltate in faza initiala(a inceperii practicarii culturismului), grupelor ce se dezvolta relativ greu(musculatura gambelor), precum si programarea judicioasa a exercitiilor pentru grupele musculare antagoniste(muschii bicepsi-muschii tricepsi; muschii abdominali-muschii lombari). In acelasi timp, ea solicita practicantului si un simt estetic, deoarece fiecare individ are idealul sau, o imagine despre sine proiectata in viitor(cum doreste sa arate). Sunt persoane care au ca mostenire genetica membrele inferioare foarte bine dezvoltate si care dau un aspect de trunchi slab dezvoltat, altii au brate lungi, etc. Toate aceste aspecte trebuie sa fie bine constientizate cat mai devreme pentru modelarea antrenamentului in faza initiala, iar mai tarziu, cand se ajunge la participarea in competitii, aceste deficiente trebuie sa fie mascate printr-o coregrafie specifica, individualizata, a miscarilor si pozitiilor.
- Definirea musculaturii implica un proces de scadere a tesutului adipos pe fondul unei dezvoltari a musculaturii. In sfera culturismului de performanta, acest obiectiv este specific perioadei precompetitionale(premergatoare competitiilor) si consta in planificarea unor exercitii si programe specifice pe fondul consumului unei ratii alimentare hipolipidice sau hipoglucidice , in vederea realizarii categoriei de greutate la care se va concura sau a evidentierii grupelor musculare -separare, evidentierea fasciculelor musculare si a vaselor sangvine-, chiar daca concurentul nu trebuie sa faca eforturi mari pentru a ajunge la greutatea dorita. De asemenea, programele de exercitii sunt specifice acestei perioade si se refera la un numar de repetari, serii, greutati de lucru, etc. In latura culturismului amator(ca sport de masa), ele reprezinta unul dintre cele mai intalnite motive pentru care concurentii au stratul adipos peste anumite limite. Definirea musculaturii este un ideal pretentios, in sensul ca necesita cunostiinte din diferite directii: antrenament sportiv, alimentatie, medicina sportiva, etc. Aceasta complexitate se datoreaza faptului ca scaderea greutatii se realizeaza doar pe fondul reducerii stratului de tesut adipos cu mentinerea dimensiunilor grupelor musculare.
- Simetria grupelor musculare scoate in evidenta aspectul de dezvoltare armonioasa, lateralitate, musculatura scheletica(care este vizata de arbitraj) fiind formata din muschi perechi. In culturismul de performanta, datorita volumului ridicat de munca, a perioadei mari de lucru cu greutati si nu in ultimul rand a faptului ca majoritatea exercitiilor folosesc ambelor brate sau ambele picioare simultan, fenomenul de asimetrie este rar intalnit. Probabil ca acesta e unul dintre motivele pentru care, in faza de initiere, in culturism se recomanda efectuarea exercitiilor care solicita si implica mai multe grupe musculare. Prin caracterul analitic al exercitiilor din culturism -posibiltatea implicarii unui numar minim de grupe musculare in miscarea unei articulatii- se pot elabora programe de exercitii sau strategii specifice, prin care sa se recupereze o eventuala asimetrie musculara provocate de diferite obiceiuri posturale, motice, deformatii profesionale, sechele de rahitism, imoblizari prelungite ale unor segmente si nu de putine ori , ca urmare a unor activitati sportive care solicita segmentele unilateral(tenis de camp, canoe, etc).
- Muscularitatea reprezinta o imbinare a definirii musculare cu gradul de dezvoltare a acestora si cu proportionalitatea. Exista si persoane care au un nivel ridicat de dezvoltare a grupelor musculare, care sunt insa acoperite cu un strat consistent de tesut adipos ce scade nivelul de muscularitate. Aceasta situatie este intalnita la tipul somatic endomorf -sportivii care trebuie sa depuna eforturi mari pentru a-si mentine o buna definire a musculaturii, fara ca acestia sa aiba si masivitate, situatie intalnita la tipul somatic ectomorf, la care musculatura se dezvolta mai greu. Muscularitatea e specifica culturismului de performanta si este un criteriu de arbitraj. Ea reprezinta rezultatul unui antrenament asiduu, de lunga durata, completat cu o alimentatie si medicatie corespunzatoare, toate acestea fiind raportate la etapa de pregatire in care se gaseste sportivul. Un nivel inalt de muscularitate se obtine dupa un volum de munca considerabil, dar se mentine pentru o durata scurta de timp. In evolutia competitiilor de culturism s-a ajuns de la masivitatea anilor ’70, prezentata de marele campion Arnold Schwarzenegger, la nivelul de definire, vascularizare, separare si proportionalitate din zilele noastre.
- Functia estetica face parte tot din categoria celor competitionale, pentru ca intrecerea in culturism are ca finalitate aspectul dat de imaginea ansamblului grupelor musculare ale sportivului. Sportivii au in permanenta un ideal pe care trebuie sa-l atinga prin dezvoltarea musculaturii, ideal care reprezinta conceptul de frumos in viziunea unui grup specializat(arbitrii) dar si a unui public avizat, si astfel se formeaza, in timp, un simt al “frumosului”, in sensul strict al termenului in domeniu. Fondul muzical in prezentarea programului liber are un rol important in dezvoltarea acestui simt. Desigur, se face apel la un coregraf sau la un sportiv experimentat, dar exersarea miscarilor si incercarile numeroase vor conduce la formarea unui simt al ritmului, al tempoului, la sincronizarea si armonizarea miscarilor, intr-un cuvant la o estetica a miscarii.
- Functia de emulatie se incadreaza tot in categoria celor competitionale. Ea se concretizeaza prin dezvoltarea spiritului de intrecere, care este scopul final al culturismului competitional, dar in acelasi timp, reprezinta o caracteristica definitorie a fiintei umane. Intrecerea in culturism are aspecte specifice si este caracterizata de un fairplay cum rar se intalneste in alte domenii. In culturism nu s-au intregistrat inca situatii in care un culturist sa faca afirmatii defaimatoare despre alti competitori si asta datorita sistemului competitional existent. Intrecerea in culturism reprezinta de fapt o “autointrecere” care se desfasoara pe durata a zeci de ani, cand vorbim de competitii si intrecerea cu comoditate, cu motivele fabricate sau cand vorbim de “sedinte de miscare” prin intermediul greutatilor. Aceasta lupta cu sine -in cazul amatorilor- e doar in faza de initiere, deoarece odata patrunsi de “microb”, devine o obisnuinta.
- Functia igienica face parte din categoria celor asociate si vizeaza aspecte fundamentale de formare a unor deprinderi de mentinere a sanatatii optime prin mijloacele de recuperare si refacere dupa antrenament. In prezent, nu exista sala de culturism sau complex fitness, indiferent de gradul de dotare cu aparatura de specialitate, care sa nu fie prevazuta cu dusuri sau cabine de masaj. Aceste dotari fac parte din conditiile minime de recuperare si refacere dupa un antrenament sau o sedinta de lucru cu greutati. Participarea frecventa si continua la antrenamente, atat in contextul sportului de performanta, cat si al activitatii de loisir, va conduce la formarea deprinderilor de recuperare si refacere. Tot in contextul functiei igienice trebuie amintit faptul ca practicarea culturismului in vederea satisfacerii necesitatii de “miscare” a corpului poate conduce la corectarea unor deficiente fizice(posturale, posttraumatice), dar si la mentinerea si intarirea starii de sanatate.
Sursa: Culturism. Intretinere si competitie; Marin Chirazi, Petru Ciorba, Editura Polirom
VN:F [1.9.22_1171]
VN:F [1.9.22_1171]
Culturism,
noiembrie 22nd, 2011 on 02:52
Foarte interesanta pagina asta, am citit-o pana la ultimul rand!
decembrie 12th, 2011 on 23:02
Desi in mod normal pot fi zise chiar si mai multe,SUPERB ARTICOL.Cu siguranta facut de cineva care are cunostinte atat de culturism cat si de istoria sa.
aprilie 25th, 2012 on 01:06
Frumos scris .
august 3rd, 2012 on 14:45
Ar trebui sa se puna mai mult accent in societate pe modelarea corpului. Nu stim sa avem grija de corpurile noastre si devenim diformi (burti, sunci).:)
octombrie 19th, 2012 on 11:12
Un articol pe cat de lung pe atat de bine documentat.