Blog VitaClub

Cuprins:

1. Culturismul-Scurt istoric;                                                            8. Mijloacele culturismului- in curand!
2. Culturismul ca disciplina sportiva;
3. Directii actuale ale culturismului;
4. Avantajele practicarii culturismului;
5. Promovarea imaginii de sine;
6. Intrecerea in culturism;
7. Functiile culturismului;

Culturismul-Scurt istoric

• Culturismul, ca activitate fizica de modelare a corpului, cat mai apropiata de ceea ce reprezinta astazi in sistemul sportiv, e rezultatul evolutiei societatii omenesti si in special un rezultat aparut din structura profesiilor, ce sunt pe zi ce trece mai statice.
• Inca inaintea erei noastre, Aristotel(384-322 I. Hr) afirma in scrierile sale ca “educatia trebuie sa includa: gimnastica, gramatica, muzica si desenul“. Conceptul de “gimnastica” specific perioadei respective nu avea intelesul de astazi, de disciplina sportiva, ci desemna un complex de miscari practicat in vederea dezvoltarii armonioase a corpului( Cercel, Popescu, 1998, p 52). Termenul “gimnastica” provine din cuvantul grecesc gymnos  care inseamna “gol”, “nud”. Pe vremea aceea, cei care practicau gimnastica erau complet dezbracati  pentru a evidentia armonia si frumusetea corpului si a exercitiilor. Unul dintre primii autori romani care au tratat aspecte legate de medicina, patologie  si fiziologie,  a fost Galenus, medic al gladiatorilor. Trei dintre cartile sale au fost dedicate exercitiilor fizice, unde vom putea gasi chiar si indicatii despre anumite exercitii pentru dezvoltarea musculaturii implicate mai mult in lupta gladiatorilor.
• In Grecia antica, pentru dezvoltarea armonioasa a corpului, se practica ridicarea greutatilor, dar nu trebuie sa ne imaginam discurile, barele, aparatele  din zilele noastre,  ci diferite materiale(pietre, butuci de lemn, etc). Unul dintre cei mai renumiti eroi ai acelor vremuri a fost Milon din Crotona, care a cucerit de 6 ori cununa de lauri  a Jocurilor Olimpice si a ramas in istorie datorita fortei sale incredibile( se spune ca si-a ridicat singur, pe soclu, propria statuie). In acele vremuri, gimnastica indeplinea rolul culturismului  de astazi. In perioada Jocurilor Olimpice antice, nu erau intreceri de culturism  sau de haltere, ridicarea greutatilor fiind o metoda de pregatire complementara.
•  Istoria Jocurile Olimpice antice consemneaza eroi a caror forta ne impresioneaza si astazi, daca o raportam la omul modern. Corpul omenesc a fost unul dintre subiectele culturii grecesti, scotand in evidenta rolul activitatii fizice in viata individului si a societatii. Dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc a fost un deziderat caruia i s-au subordonat si intrecerile sportive. Platon(care a trai intre anii: 427-347 i.Hr) sustinea  ca “omul trebuie sa se preocupe de educatie atat prin exercitii fizice, cat si printr-o preocupare intelectuala adecvata“. S-a pastrat pana in zilele noastre dictonul optandum est ut sit mens sana in corpore sano. Idealul in culturism era mentinerea unei sanatati optime si formarea unui corp armonios.
• Antichitatea si Evul Mediu, prin sistemul educational promovat, nu incuraja practicarea exercitiilor fizice, acestea ramanand doar in sfera militara, ca mijloc de pregatire fizica.  In perioada Renasterii, prin revigorarea economiei, politicii si culturii, asistam la o relansare a practicarii in mod organizat a exercitiilor fizice si a intrecerii. In 1544, Joachim Camerarius, lector la Universitatea din Leipzig, tipareste mai multe carti despre educarea corpului prin exercitii fizice, in care vorbeste si despre practicarea exercitiilor cu greutati. John Locke, Jean-Jacques Rousseau, Jan Komensky, Montaigne si multi alti scriitori ai secolului al XVI-lea si al XVII-lea propun educarea mintii simultan cu educarea corpului.
• La sfarsitul secolului  al XIX -lea se mentioneaza desfasurarea  unor intreceri de ridicare a greutatilor, atat in Europa, cat si in America. Greutatile erau pietre prevazute cu carlige pentru apucarea cu mana. Aceste demonstratii de forta atrageau multi simpatizantii, constituind un mod de publicitate a acestui tip de activitati, contribuind in mod evident la cresterea numarului de practicanti.
• De acum, ridicarea greutatilor se indreapta in doua directii:

1. concursuri de ridicarea a greutatilor, constituind istoricul activitatii de haltere;
2. ridicarea greutatilor in vederea formarii unui corp armonios, sanatos si viguros.

Culturismul ca disciplina sportiva

• In 1867 se naste, in localitatea Konigsberg, Eugen Sandow, pe numele lui adevarat  Frederick Muller. A studiat medicina la Universitatea din  Gottingen si apoi si-a desavarsit cunostintele de anatomie umana la Universitatea din Bruxelles. Cunoscand structura  corpului omenesc( in tinerete a avut o  constitutie  firava, bolnavicioasa), si-a dat seama ca practicarea  exercitiilor fizice cu greutati dezvolta si intareste  corpul intr-un mod rapid, experimentand  aceste notiuni pe propriul corp.  Datorita cunostintelor  sale de anatomie si despre exercitiile cu greutati  publica lucrarea Viata  este o miscare, in care expune in amanunt sistemul lui de antrenament. Deasemenea, militeaza pentru  introducerea acestui sistem in programele de invatamant normal, militar si in cel adresat persoanelor cu handicap.
• A fost primul om de stiinta ce a recomandat practicarea exercitiilor fizice pentru reeducarea fizica a barbatiilor  si a femeilor  dupa anumite accidente  si initiatorul  unor centre  de sanatate, recreative,  unde oamenii  sa-si petreaca  timpul liber  practicand exercitii  fizice. Acestea sunt cateva  elemente ce au facut ca literatura de specialitate  din culturism sa il considere pe Eugen Sandow  parintele culturismului modern.  Ideile sale despre educatia corpului,  o parte dintre ele valabile  si astazi, au fost preluate  de diferite scoli si institutii  din mai multe tari.
• Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, ridicarea greutatilor capata aspecte de competitie,  la care apar pt. prima data premii in bani.  Astfel  putem mentiona nume ca:  George Hackenschmit, estonian( ce s-a impus  si  prin castigarea unor intreceri de lupte), cunoscut si in lumea scriitorilor din domeniul ridicatorilor de greutati  sub pseudonimul “Atletul  filosof“, datorita  eruditiei sale(vorbea fluent  rusa, germana, engleza si franceza).  A scris  si publicat mai multe  lucrari, ca de exemplu: Stiinta de a trai, Omul si cosmosul, Antagonismul dintre minte si spirit, etc( Szekely, 1981, p20).
• In cazul acestuia, ridicarea greutatilor a  constituit  o metoda de dezvoltare a fortei, necesara in lupte, dar si o metoda  in sine prin manifestarile  de forta  de care a dat  dovada.  Deasemenea,  se mai pot mentiona nume precum  cel al polonezului Stanislaw Cyganiewicz, fost campion  mondial la lupte, doctor in filosofie,  si al canadianului  Louis Cyr, de profesie politist, ce s-a impus  doar ca ridicator  de greutati si a facut numeroase demonstratii  in diferite orase  ca Londra, Chicago, Montreal, etc.
• La inceputul  secolului XX putem vorbi despre intreceri (apropiate de cele  de astazi) de culturism, atat ca urmare  a popularitatii facute  de Eugen Sandow, care nu s-a impus  neaparat prin demonstratii de  de forta precum  cei mentionati  anterior, prin aspectul armonios  si placut al corpului(proportionat, definit), dar si datorita  interventiei  mediului american de afaceri. Astfel,  in 1903, la New York, in vechea cladire  Madison Square Garden a fost  organizat primul  concurs(consemnat de arhive)  de “etalare a musculaturii”(Szekely, 1981, p30), iar titlul  de “cel mai frumos dezvoltat  barbat din America” si suma de 1000 de dolari au fost castigate  de Al Treveloar.
• Aceasta a fost scanteia  care a declansat  explozia atat  in randul tinerilor  doritori  sa-si dezvolte  musculatura,  dar si sa castige bani, cat si in randul oamenilor de afaceri  care au dezvoltat o intreaga  retea de sali, aparate, reviste de specialitate, echipamente, suplimente nutritive, etc.  Din acest moment, intrecerile se  extind si in  Europa  si nu peste mult timp  cuceresc  intregul mapamond.
• Un alt moment decisiv  in culturism  il constituie  aparitia Federatiei Internationale a Culturistilor(I.F.B.B), fondata in  1946, in Canada, de catre fratii Ben si Joe Weider. Aceasta asociatie se dataseaza prin 2 aspecte definitorii:

1. I.F.B.B se ocupa exclusiv de promovarea culturismului, fara nici o tangenta  cu halterele;
2. I.F.B.B are ca scop sprijinirea  culturismului  din intreaga lume, organizarea unor concursuri  internationale, etc.

• Astfel s-a produs impunerea culturismului ca sport de sine statator, desprinzandu-se de haltere si trecand  de la o metoda  stricta de dezvoltare  a fortei la concursuri de etalare  a musculaturii.  Ca reper istoric, in tara noastra, Federatia Romana de Haltere hotareste in 1966 organizarea  unor concursuri de culturism, cu caracter experimental, la sfarsitul  celor de haltere, unde majoritatea participantilor  erau halterofili. In 1970, numele de Federatia Romana de Haltere se modifica in Federatia Romana de Haltere si Culturism. Daca la inceput concursurile de culturism se organizau  in paralel  cu cele din haltere, din 1981  acestea se vor desfasura  independent. In 1990  ia fiinta  Federatia Romana de Culturism( in prezent Federatia Romana de Culturism si Fitness), recunoscuta  si afiliata  pe plan international, aproape la 50 de ani de la infiintarea I.F.B.B.
• La nivel national, cand vorbim de culturism, nu putem sa nu amintim  rolul jucat de cartile de specialitate  elaborate de Szekely Laszlo, care da un farmec aparte lucrarilor sale prin stilul orientat spre beletristica, de studiile regretatului Lazar Baroga, precum  si de alti autori  cu activitate publicistica mai redusa. Astfel asistam  la aparitia si evolutia  activitatii lucrului cu greutati, trecand  de la manifestarile  pure de demonstratie a fortei la cele de etalare a musculaturii.

Directii actuale ale culturismului

• Astazi, activitatea de ridicare a greutatilor  are mai multe aspecte:

1. dezvoltarea unei musculaturi  armonioase si a unui corp proportionat;
2. mijloc de baza si componenta  integranta a laturii de pregatire fizica in toate disciplinele sportive;
3. mijloc de mentinere  a sanatatii , de formare a unui tonus muscular  adecvat  tuturor varstelor, indiferent de sex.
4.  mijloc de recuperare posttraumatica.

• Dezvoltarea musculaturii reprezinta  obiectivul in sine  al culturismului, motiv pentru care  nu o abordam acum. Ridicarea greutatilor  a fost si este  unul din mijloacele  auxiliare de baza ale pregatirii fizice in toate ramurile  si disciplinele sportive, din toate timpurile.  Toata lumea  e de acord ca forta e dependenta de masa musculara-daca se dezvolta musculatura, implicit  va creste si capacitatea de manifestare a fortei.
• Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, cand a luat amploare  divizarea tarilor  din punct de vedere  politic(tari capitaliste si tari socialiste), sportul a fost ridicat la rang  de politica de stat-daca una dintre  tarile comuniste ocupa  o pozitie fruntasa la o mare competitie,  aceasta reflecta  nivelul de trai  din tara respectiva. Aceasta competitie dintre tarile  conduse de idiologii  diferite a determinat  o lupta acerba  in plan sportiv, ceea ce a condus  la elaborarea unor  strategii  de antrenament, ca rezultat al unor  studii stiintifice,  printre care a fost si cresterea  ponderii  lucrului cu greutati in toate disciplinile sportive.   Desigur,  au fost si inca   sunt  voci ce contesta  efectele  lucrului cu greutati  pe motiv ca se produce o rigidizare a musculaturii. Acest lucru este valabil, dar in conditiile  in care nu sunt respectate  principiile de lucru cu greutati. Nu avem nevoie sa cautam  multe argumente  pentru a demonstra lucruri  evidente, e suficient,  sa privim la corpul atletilor  care concureaza pe distante scurte.  Nu se poate afirma  ca musculatura si  corpul pe care le au  se datoreaza doar  exercitiilor de alergare. Am dat acest exemplu pentru a scoate in evidenta musculatura  celor care nu practica  sporturi de lupta(lupte, judo, box) ale caror corpuri  sunt dezvoltate ca la adevaratii culturisti.
• In toate disciplinele  sportive, lucrul cu greutati  e utilizat  pentru dezvoltarea fortei generale si specifice, a rezistentei musculare si generale si chiar  pentru educarea  vitezei. Majoritatea planurilor  saptamanale  de pregatire cuprind  cel putin  un antrenament  de lucru cu greutati.  Practicarea exercitiilor  fizice  la aparate, in ideea obtinerii unui tonus  muscular adecvat,  imbunatatirea  sanatatii, etc. , a capatat atentia unui numar tot mai mare  de persoane, atat barbati cat si femei. Din studiile  statistice efectuate e in orasul Iasi, in 2004, a rezultat  ca din totalitatea  practicantilor, 75% erau barbati cu varste cuprinse intre  16-48 de ani, iar 25%  femei cu varste cuprinse intre  19-39 de ani.  Tot din acest studiu  a rezultat ca 81% practica exercitiile cu greutati din motive  ce tin de estetica(pierderi ori acumulari in greutate), 3% ca forma de pregatire  in obtinerea performantei sportive, 3% pentru recuperarea posttraumatica, iar  13% din alte motive.
• Culturismul, ca metoda  de recuperare posttraumatica,  s-a impus  atat prin  obiectivul  sau principal-dezvoltarea  musculaturii-, cat si datorita  specificului aparatelor  si metodelor de lucru cu greutati.  Scopul culturismului poate fi acela  de a recupera  grupele musculare  afectate de un traumatism  prin dozarea  greutatilor de lucru(care pot fi de la un kilogram  pana la sute de kilograme pe o singur aincarcatura) ori de a readuce tonusul muscular  la un nivel optim  in urma unei convalescente  de durata. Datorita aparatelor specifice in culturism se poate actiona  diferentiat  pe segmente, in sensul evitarii  segmentului afectat,  unde se pot realiza  doar incarcaturi scazute, mergand pana la accentuarea  incarcaturii pe segmentul deficitar, in cazul instalarii unor disproportii (sechele de rahitism, accidente, deformatii profesionale-activitati care solicita unilateral musculatura , tenis de camp, etc.). Tendinta de a realiza aparate si dispozitive  care sa solicite  musculatura cat mai analitic-incercarea de a solicita  doar o singura grupa musculara la un anumit exercitiu- ofera posibilitatea mobilizarii  unui numar redus  de articulatii si implicit grupe musculare. In culturism, acest mod de lucru  vine in intampinarea  unui alt principiu  si anume cel de  solicitare  a musculaturii din toate  unghiurile posibile  pentru angrenarea  intregii suprafete  a masei musculare(in special la grupele musculare cu suprafata mare: muschii pieptului, muschii spatelui, etc.).

Avantajele practicarii culturismului

• In descrierea  practicarii exercitiilor cu greutati, cel mai important aspect consemnat e ca permite prelucrarea analitica a fiecarei grupe musculare.

       Acest lucru are importanta in mai multe  directii:

1. permite izolarea  si separarea  precisa  a grupei musculare  implicate in miscare, datorita  aparatelor utilizate;
2. permite efectuarea  unor miscari  de recuperare , refacere si uniformizare  a potentialului  unor grupe  musculare  care au fost traumatizate;
3. permite realizarea unor programe  de exercitii in care sa predomine planificarea  unor grupe musculare  deficitare;
4. permite relaxarea unor grupe musculare  solicitate anterior, in timp ce  altele sunt  supuse la efort.

• Alt aspect il reprezinta posibilitatea de a dezvolta calitatile motrice de baza si combinate.  Acest lucru este pozibil  prin dozarea  greutatii cu care  se lucreaza si prin luarea in  considerare a specificului  aparatelor,  a duratei pauzelor dintre repetari, serii, exercitii, a vitezei cu care se efectueaza miscarile.  Cele doua avantaje descrise  anterior dau posibilitatea  formarii unui corp  armonios.  Desigur,  si prin alte mijloace se poate forma  un corp armonios , din punct de vedere al esteticii, dar nu intr-un timp atat de scurt si nu la nivelul pe care-l ofera  lucrul cu aparate  ori cu greutati.
• O alta particularitate, la fel de importanta   precum cea referitoare  la o estetica  a corpului,  cea legata  de individualizare, care la randul  ei cuprinde si alte aspecte:

1. fiecare participant la sedintele de lucru cu greutati poate evolua independent, daca are un program  prestabilit. Intructorul are un rol deosebit in faza de initiere, dupa care  va supraveghea activitatea depusa;
2. practicantul nu trebuie sa imite pe nimeni, programul  este personalizt  pentru fiecare individ in parte;
3. nu depinde de un orar prestabilit  la care trebuie sa inceapa sedinta de lucru, cum se practica de obicei  in gimnastica aerobica;
4. dupa o perioada  relativ scurta, in functie de capacitatea fiecaruia de constientizare a exercitiilor  si a efectelor  sale, de perseverenta cu care a lucrat, fiecare practicant  isi poate  concepe un program  de exercitii  in functie de optiunile si necesitatile momentului;
5. nu depinde  de prezenta, starea  instructorului, de prezenta  unor colegi sau alte aspecte legate de colectivitate.

• Avantajul prezentat  subliniaza  importanta  individualizarii activitatii si  a posibilitatilor nelimitate pe care le ofera.  Practicarea constanta  a exercitiilor  la aparate ofera  posibilitatea integrarii  in colectiv, a socializarii, tocmai  datorita faptului ca efectuarea programului nu depinde absolut de nimeni, nu exista elementul de  intrecere, nici macar  de mentinere  a unui ritm comun de lucru.
• Referitor la calitatile motrice,  prin practicarea  exercitiilor la aparate se dezvolta  in special   forta – sub toate formele  de manifestare(in regim de rezistenta, in regim de viteza, specifica, absoluta), viteza  de executie, viteza in regim de forta(exploziva), rezistenta sub diferite forme  in functie de programele  abordate.  Specificul acestei activitati  este dat de dezvoltarea  rezistentei musculare , datorata efortului localizat  la grupe separate de muschi(izolare), care este o particularitate  a lucrului la aparate.  De aceea, un practicant  al exercitiilor  la aparate va avea  o rezistenta  generala inferioara unui practicant  de gimnastica aerobica. Diferenta ce se inregisreaza  initial va ajunge  sa se uniformizeze, prin fenomenul  de compensare, la efectuarea  unui efort de forta.  Astfel,  cei cu rezistenta  generala superioara(practicantii de gimnastica aerobica) vor avea capacitatea  de a afectua  un efort pe o durata indelungata, pe cand un practicant  al exercitiilor  la aparate va efectua acelasi efort intr-un timp mai scurt, dar cu o intensitate crescuta.
• Diferente evidente se inregistreaza in privinta calitatilor motrice. Astfel,  practicantii gimnasticii aerobice  vor avea un nivel ridicat  de dezvoltare a indemanarii, pe cand culturistii  inregistreaza o dezvoltare  superioara a fortei. La gimnastica aerobica se dezvolta indemanarea  prin efectuarea  exercitiilor  de coordonare a miscarilor  diferitelor segmente  intre ele, prin  educarea  simtului  ritmului, prin armonizarea miscarilor cu ritmul muzicii  sau ce cel impus  de instructor. In cazul lucrului la aparate, aceste elemente nu sunt posibile, majoritatea  miscarilor efectuandu-se  prin intermediul  ghidajelor diferitelor dispozitive.
• Datorita posibilitatii dozarii precise a efortului, in practicarea exercitiilor la aparate  e prezent atat efortul aerob, cat si cel anaerob.  Trecerea de la  pragul aerob-anaerob se poate produce  intr-n timp scurt, atat  la persoanele antrenate, cat si la cele  neantrenate, prin cresterea greutatii de lucru  in aceeasi  unitate de timp, prin cresterea  numarului de repetari simultan cu timpul de lucru, prin marirea  vitezei de lucru, pastrand aceleasi  particularitati(greutate, numar de repetari) sau prin combinarea  celor prezentate anterior.  Cele aratate mai sus demonstreaza  posibilitatile  mari de trecere de la un efort “cardio”(dupa terminologia curenta) la un efort  muscular.
• Alt aspect deosebit  de important, oferit  de practicarea exercitiilor  la aparate, este dat de  posibilitatea  efectuarii unor miscari analitice  de recuperare si a unor miscari asimetrice  sau de prevenire, dozate individual.  Astfel, datorita  varietatii mari de aparate  si dispozitive,  se permite implicarea  in miscare a unui numar limitat de  grupe musculare sau a unui segment.  Exercitiile ce se executa  cu segmente simetrice, prin dozarea  diferita  a greutatii, pot solicita  in mod diferentiat grupele musculare  implicate in miscare.
• Varietatea mare a exercitiilor  posibile la aparatele si dispozitivele  prezente in sali  ofera posibilitatea  programarii  ordinii grupelor  musculare dupa diferite principii:  de sus in jos, alternativ( o grupa lucreaza, cealalta se relaxeaza), antagonist, in circuit, pe grupe musculare. Varietatea  ne ofera posibilitatea stabilirii  unor scopuri diferite, cum ar fi:

1. scaderea in greutate;
2. mentinerea unui tonus ridicat al musculaturii;
3. cresterea musculaturii;
4. evidentierea unor grupe musculare;
5. dezvoltarea unor calitati motrice;

Promovarea imaginii de sine

•  Traim timpuri in care imaginea joaca un rol  important in stabilirea relatiilor interumane, dar fiecarei perioade  ii corespunde o alta imagine despre fizic. De exemplu, in jumatatea deceniului  sase,  in perioada hippy, un barbat  modern era netuns, avea corpul lung, desirat, subalimentat. Evolutia si-a pus  amprenta si asupra  conceptiilor  estetice. Astazi,  un fizic agreabil e cel musculos, tuns scurt, sportiv, care la prima  vedere emana dinamism, incredere, vointa, curaj.
• As fi vrut sa incep  acest capitol cu un indemn de genul”Faureste-te!”, dupa cum spunea  Andre Gide, sau “Incepe de astazi, maine va fi prea tarziu”, dar nu dorim sa formam in cititor aceea dorinta care se instaleaza in momentul in care vizioneaza un film sau citeste o carte interesanta si isi propune ca de maine sa realizeze un anumit  lucru. De obicei, astfel de decizii luate pe moment sunt de putine ori duse la indeplinire, iar in acest caz, momentul respectiv(vizionare, lectura) nu a creat decat o stare de neindeplinire, acumuland o nemultumire, o frustare  interioara.  Eu mi-am propus  sa scoat in evidenta avantajele practicarii  exercitiilor cu greutati, atat in plan fizic, cat si in plan  psihic, precum si conditiile  care trebuie indeplinite in functie  de scopul propus.
• Daca ar fi sa revenim  la ideea legata de promovarea imaginii, trebuie sa recunoastem ca intr-adevar aceasta reprezinta si un factor important  al psihicului nostru.  Cine nu este receptiv la un compliment? Majoritatea considera ca doar femeile sunt receptive la complimente. Nu este addevarat, ele doar isi exteriorizeaza satisfactia, chiar daca de multe ori sunt constiente ca e un compliment  facut pentru un scop anume. Barbatii au parte de mai putine elogii si isi ascund aceasta traire. Iata ca ne putem oferi usor satisfactie  doar avand un corp frumos lucrat.
• Se spune mereu ca prima impresie conteaza, iar in formarea acesteia cel mai mult  conteaza aspectul fizic. De multe ori insa ne formam impresii gresite la prima vedere, pentru ca fizicul reprezinta un aspect de suprafata(nu superficial cum am fi inclinati sa credem), iar un aspect ingrijit, un corp lucrat reprezinta  o anumita atitudine a persoanei fata de sine, un anumit stil de viata, in general rational.
• Preocuparea pentru aspectul fizic este specifica perioadei de pubertate(14-16 ani la baieti si 12-14  ani la fete), cand  de fapt apar, din proprie initiativa, primele  manifestari  de a participa la antrenament in diferite  ramuri de sport.  Pana la aceasta varsta, practicarea sportului de catre copii este preocuparea parintilor sau rodul intamplarii(in tara noastra). Desigur, practicarea activitatii fizice si a sportului e bine-venita la orice varsta, fiind foarte importanta la copii, pentru ca le formeaza obisnuinta practicarii si deci a utilizarii  timpului intr-un mod  judicios. Determinarea copiilor in  practicarea  activitatilor fizice, de orice natura, indeplineste multiple obiective: integrarea in societate, educatie civica si morala, formarea unor deprinderi  motrice, acumularea unor cunostinte din diferite sporturi si nu in ultimul rand realizeaza o dezvoltare  fizica armonioasa, lucru ce se va face remarcat toata viata.
• De obicei, la sfarsitul perioadei de pubertate se definesc trasaturile dominante ale unei persoane. Sunt multe cazuri in care, in copilarie, cineva a practicat  un anumit  sport, cu oarecare succes, si in perioada de pubertate se definesc trasaturile dominante ale unei persoane.  Sunt multe cazuri in care, in copilarie, cineva a practicat un anumit sport, cu oarecare succes, si in perioada maturitatii s-a orientat spre alte domenii, de multe ori cu totul diferite(Marius Nicolae, component al echipei nationale de fotbal a Romaniei, a practicat judo in copilarie).
• Preocuparea pentru un corp  frumos dezvoltat ii indeamna pe tineri sa viziteze  sali de culturism, la inceput cu retinere, pana se familiarizeaza. Dupa un oarecare timp, mai lung ori mai scurt, multi abandoneaza, fiind nemultumiti ca nu s-au dezvoltat in masura la care s-au asteptat.  Sigur ca si acest aspect are multiple implicatii ascunse, de factura psihica(rabdare, vointa, perseverenta), ce caracterizeaza un individ chiar la varsta respectiva.
• Interesul pentru latura estetica a individului coincide cu recomandarile literaturii  medicale si sportive care contraindica lucrul cu greutati la varste mici, desi sunt  multe cazuri de copii ce au fost solicitati  in diferite activitati  fizice(munci fizice, antrenamente considerate neadecvate varstei, etc.) si care s-au dezvoltat  armonios si sanatos. Lucrul cu greutati  intr-o sala de culturism  impune implinirea  unei varste, regula care e inlocuita de inaltimea persoanei.  Cu alte cuvinte, daca un copil de 12 ani are 1,70 m, nu credem  ca mai sunt valabile recomandarile  medicinei. Singurul aspect  negativ al salilor de culturism, ce poate efecta la aceasta varsta, este efortul izometric(incordarile statice, necontrolate).
• Culturismul reprezinta “activitatea sportiva(fizica) ce urmareste modelarea si fortificarea intregului sistem muscular, utilizand un sistem de exercitii efectuate cu diferite  greutati-gantere, haltere- sau cu ajutorul  unor aparate speciale, menite sa dezvolte un corp sanatos, viguros, puternic, frumos, cu o musculatura armonioasa si proportionala, vizibil conturata  si bine reliefata “,  dupa cum afirma  cunoscutul  autor  din domeniul culturismului,  Szekely Laszlo(1917, p 23).
• Pentru a fi denumita activitate sportiva este necesar ca practicantii culturismului sa participe la concursuri. Un studiu statistic realizat la nivelul orasului  Iasi a aratat ca  doar 2,6 % dintre participanti  participa la intreceri in mod organizat  ca reprezentanti  ai unor cluburi sau asociatii spotive.  Ceilalti au scopuri diferite: dezvoltarea  masei musculare, scaderea tesutului adipos, tonifierea musculaturii, satisfacerea  nevoii de miscare, etc. Iata asadar  motivul pentru care noi inclinam sa ajustam definitia data si sa-i spunem activitate fizica sau motrice.

Intrecerea in culturism

• Intrecerea reprezinta latura specifica a unor activitati sportive si consta in depasirea unui adversar sau a unei echipe prin acumulare de puncte sau alte criterii de departajare. Spunem “unele activitati sportive”, deoarece sunt si activitati  fizice al caror scop este educarea spirituala, cum ar fi artele martiale, unde latura  competitionala denatureaza, stirbeste frumusetea si  mai mult decat atat, contravine idealurilor sale. Intrecerea e foarte variata de la un sport la altul. Astfel, sunt sporturi individuale de contact, unde depasirea  adversarului  consta  in lovirea sau atingerea, directa sau prin intermediul unui obiect, a acestuia(box, kickboxing, sabie, scrima, floreta, diferite stiluri de karate-do etc.), sporturi in care se urmareste parcurgerea unei distante intr-un timp cat mai scurt, sporturi in care adversarul e reprezentat  de o echipa, iar  cel direct este cel situat in fata ta, sporturi cu un inalt grad artistic(gimnastica sportiva, ritmica, la aparate etc.,  inot sincron, sarituri in apa, culturism, fitness competitional, etc.). Sigur ca aceasta enumerare  ar putea continua  si am putea gasi  mai multe criterii  de clasificare  si departajare a lor, dar in linii mari se poate spune  ca invingatorul e declarat  fie intr-o lupta, meci direct, in care arbitrii  urmaresc  ca sportivii sa respecte  regulamentul de joc(toate jocurile sportive, sporturile individuale de contact si semicontact sau cu adversarul alaturi), fie in disciplinele  sportive, in care arbitrii  stabilesc castigatorul  competitiei(patinaj, gimnastica, culturism-in special  in ramurile cu un ridicat grad artistic). In acest sens, am putea trage concluzia ca exista discipline sportive unde aprecierea poate fi mai mult sau mai putin subiectiva.
• Dintre cele afirmate anterior,  rezulta ca sportul este caracterizat de aspectul de intrecere.  Daca o persoana participa la o sedinta  de gimnastica aerobica, jogging, un antrenament de culturism, etc.,  nu inseamna ca este sportiv.  Denumirea de “sportiv” este atribuita unei persoane care este inscrisa intr-un sistem competitional.  Intrecerea reprezinta  scopul in sine al practicarii unui sport, pe cand in cadrul educatiei fizice, al activitatilor de recreere, loisir, intrecerea reprezinta un mijloc de realizare a obiectivelor propuse. In ceea ce priveste latura psihologica, intrecerea e  caracterizata de cateva aspecte indelung studiate, verificate si experimentate, cum ar fi: agresivitatea, teoria catartica si combativitatea(Epuran et al ., 2002, p. 198).
• Vom analiza fiecare dintre aceste aspecte comparativ-manifestarea lor  in culturism  si in celelalte sporturi, dupa cum  sunt prezentate in literatura de specialitate. Agresivitatea este definita ca manifestare  a unei tendinte distructive sau violente, indreptata in mod deosebit  asupra persoanelor, uneori si asupra  propriei persoane  si a obiectelor.  Alti autori afirma ca  aceasta nu se considera  decat atunci cand e indreptata asupra persoanelor  cu intentia de a le face rau  sau neplaceri.
• Din definitiile prezentate, in activitatea  de culturism nu surprindem  nici unul dintre aceste aspecte, atat in procesul  de pregatire, cat si in competitia propriu-zisa. Cu alte cuvinte, putem afirma ca practicand culturismul nu dezvoltam  si nici nu limitam agresivitatea.  Elementele prezentate  anterior se datoreaza  faptului ca latura  psihologica  a antrenamentului  sportiv ocupa un cadru limitat.  Teoria  catartica, formulata de Harvey A. Carr inca din 1902(Epuran et al,. p. 199), justifica utilitatea  intrecerii  pentru descarcarea si eliberarea individului  de instinctele  vatamatoare, nu suprimandu-le, ci canalizandu-le, dandu-le  forme inofensive. 
• In prezent, consumarea surplusului  de energie si satisfacera necesitatii de miscare au luat forme foarte variate, care pe vremea  teoriticianului citat nici nu se banuiau. Culturismul e una dintre formele cele mai utilizate  de catre un segment important al populatiei, de consum al surplusului de energie. Aici apare un dublu aspect, si anume: energia poate fi consumata  avand ca urmare  educarea sau dezvoltarea unor deprinderi ori calitati  motrice sau, fenomen mai complex intalnit in culturism, poate fi indreptata  in acelasi timp si spre dezvoltarea  armonioasa  a musculaturii.  Combativitatea in intrecere se manifesta ca o expresie  comportamentala  a unei atitudini  mentale de opozitie constructiva si imaginara, fiind vorba nu numai  de infruntarea adversarului, ci si de riposta inteligenta si sustinuta perseverent in dorinta de a obtine succesul. 
• Din definitia prezentata, in culturism e valabil doar aspectul de perseverenta in dorinta de a obtine succesul, aspect reliefat  prin munca depusa in timpul antrenamentelor, care daca s-ar aprecia doar in volum, ar ajunge la cifre astronomice, motiv pentru care  cuantificarea efortului  si implicit a muncii depuse  se face in ani de zile.  Culturismul, in clasificarea  realizata anterior  privind departajarea concurentilor,  face parte din ramurile  in care arbitrii stabilesc castigatorii in functie  de cateva criterii.  Putem afirma cu toata convingerea  ca pentru multi  spectatori  arbitrajul este subiectiv la o gala de culturism. O scuza o reprezinta conceptul psihologic care afirma ca realitatea este subiectiva, deci fiecare spectator  sau chiar arbitru vede altceva.
• Intrecerea in culturism  este asemanatoare cu cea de departajare  a unei participante la un concurs de frumusete(miss), cu toate ca acest gen de concurs nu intra in categoria sporturilor. Exista asemanari intre cele doua domenii-culturism si concursuri de frumusete-, dintre care enumeram  cateva esentiale: in ambele se apreciaza  anumite aspecte fizice(dezvoltare fizica armonioasa, proportionalitate), prezenta scenica, programul realizat, etc.; mijloacele de realizare  a aspectelor apreciate sunt aceleasi-exercitii fizice cu sau fara greutati, o dieta corespunzatoare scopului propus, mijloace de refacere.
• In culturism, intrecerea  nu poate constitui un mijloc al antrenamentului  ca in celelalte activitati  sportive si nu numai. Acest lucru poate fi un motiv de monotonie insa doar in aparenta, pentru ca dorinta de depasire e permanenta.  Din cele prezentate anterior, reiese ca in culturism intrecerea adversarului in mod direct nu exista. Ea se realizeaza printr-o apreciere mai mult sau mai putin obiectiva  a sportivilor de catre arbitri.  Atunci apare intrebarea  cu cine se intrec sportivii, ce le determina dorinta de a practica  incontinuu activitatea, in conditiile in care munca depusa depaseste orice inchipuire? La prima vedere un raspuns ar fi ca se intrec cu greutatile. Desigur, e o parere gresita, acestea sunt doar o parte dintre mijloacele  prin care se realizeaza obiectivele propuse, deoarece in concursuri  nu se aminteste nimic de greutati. Atunci cu cine se intrec, dat fiind faptul ca la competitii fiecare participant nu prezinta decat munca depusa la antrenament?  Aceasta munca cuantifica dimensiunile musculaturii, in gradul de definire a acesteia, in proportionalitate, in armonia dintre ele, in gradul de vascularizare, in armonia exercitiului prezentat(care nu face decat sa scoata in evidenta anumite puncte sau uneori ascunde punctele deficitare), dar nimeni nu utilizeaza o unitate anume de masura. Acest lucru  ar da un grad inalt de obiectivism, dar ar pune in umbra celelalte aspecte care se apreciaza. E bine de stiut faptul ca in competitiile de culturism nu castiga intotdeauna cel mai masiv sportiv, intelegand aici musculatura cea mai bine dezvoltata. Au fost anumite perioade  in evolutia competitiilor  de culturism  cand s-a castigat doar cu masivitatea, dar in prezent  se au in vedere si celelalte aspecte enumerate anterior.
• Un raspuns la intrebarile  anterioare ar fi ca intrecerea  e cu sine insusi, acest lucru fiind dat de dorinta de afirmare in domeniu, de dorinta de a catiga un concurs sau de a castiga  faima si nu in cele din urma bani. Dorinta de etalare in public sau in anumite medii a musculaturii  e depasita  de catre un participant  la competitii,  in comparatie cu marea masa de indivizi ce fac  culturism doar ca activitate de loisir. Competitia in sine are limitele ei, fiind mai pregnanta  in faza de initiere si de cunoastere avansata  a domeniului. Aceasta perioada  difera de la un individ la altul: exista persoane  pasionate sau superficiale innascute, care se situeaza  la poluri opuse. Pentru o persoana superficiala, munca de autodeterminare spre un efort de vointa e mult mai mare si sunt sanse redusei sa-si invinga anumite stari, fata de un individ care se ataseaza de o anumita activitate si se poate simti frustrat daca nu-si duce la indeplinire  ceea ce si-a propus. Dar, desigur ca in varful piramidei oricarui domeniu, fie el sportiv sau nesportiv, stau adesea persoane pasionate, carora le place ceea ce fac. Intrecerea in culturism se realizeaza cu sine insusi, cu starile de comoditate, cu diferitele si variatele atractii, cu diferitele posibilitati  de petrecere a timpului liber.

Functiile culturismului

• Functiile reprezinta destinatiile constante ale unui domeniu si se subordoneaza  acestuia derivand  din idealurile lui( Carstea, 1997, p. 45). Toate functiile culturismului sunt foarte importante  si isi dovedesc eficienta numai daca sunt indeplinite  in totalitate, influentandu-se si completandu-se reciproc.
• Functiile culturismului sunt de 2 tipuri:

1. functii competitionale;
2. functii complementare(asociate).

• Functia de dezvoltare a musculaturii face parte din categoria  celor competitionale, in denumirea acestei activitati fizice in alte tari- bodybuilding– este chiar traducerea directa. Aceasta functie acopera multiple subdomenii, cum ar fi:

1. proportionalitatea;
2. definirea musculaturii;
3. simetria grupelor musculare;
4. muscularitatea.

• Rolul dezvoltarii musculaturii la indici somatici superiori atrage dupa sine  si ridicarea nivelului functional. Aceasta functie este deosebit de importanta atat in activitatea de performanta, fiind si scopul  in sine al culturismului, cat si in activitatea  de masa, fiind principalul  motiv pentru care  se inregistreaza  un numar crescand  de practicanti.  Rolul dezvoltarii fizice armonioase  este bine cunoscut  pentru viata oamenilor de toate varstele, din toate domeniile  de activitate si in toate directiile de actionare, si nu este negat  sau contestat de nimeni, fiind implicat  in etapa actuala a dezvoltarii societatii si de influentele negative produse asupra dezvoltarii fizice armonioase  de catre cuceririle diferitelor stiinte si tehnici moderne, in special de automatizare si robotizare.
• Un alt aspect al acestei functii il constituie  influentele asupra dezvoltarii calitatilor motrice forta si rezistenta  si mai putina indemanare si viteza, in comparatie cu alte discipline  si ramuri sportive. In schimb, aceste doua calitati motrice  pot fi duse pana la un nivel  la care prin alte mijloace  nu se poate atinge. Prin mijloacele specifice din culturism se dezvolta forta musculara locala, generala, specifica, in regim de viteza si de rezistenta. Cealalta calitate motrice –rezistenta– are si ea un specific aparte, in sensul ca se dezvolta la nivel muscular, ca rezistenta la efor aerob si anaerob, rezistenta in regim de forta. Cel mai important  e ca cele doua  calitati motrice amintite anterior stau la baza tuturor activitatilor utilitar-aplicative si de supravietuire.
• Proportionalitatea se refera la raportul dintre dimensiunile grupelor musculare. Ea asigura o abordare rationala a exercitiilor in timpul antrenamentelor  si implica o dezvoltarea armonioasa  a acestora. Proportionalitatea  este de asemenea un criteriu  foarte strict in regulamentul de arbitraj al concursurilor de culturism. Aceasta subfunctie  implica acordarea unei atentii deosebite  grupelor musculare  mai slab dezvoltate in faza initiala(a inceperii practicarii culturismului),  grupelor ce se dezvolta  relativ greu(musculatura gambelor), precum  si programarea judicioasa a exercitiilor pentru grupele musculare  antagoniste(muschii bicepsi-muschii tricepsi; muschii abdominali-muschii lombari). In acelasi timp, ea solicita practicantului si un simt estetic, deoarece  fiecare individ are idealul sau, o imagine despre sine proiectata in viitor(cum doreste sa arate). Sunt persoane  care au ca mostenire genetica membrele inferioare  foarte bine  dezvoltate si care dau un aspect de trunchi slab dezvoltat, altii au brate  lungi, etc. Toate aceste aspecte trebuie sa fie bine constientizate  cat mai devreme pentru modelarea  antrenamentului in faza initiala, iar  mai tarziu, cand se ajunge la participarea  in competitii, aceste  deficiente  trebuie sa fie mascate  printr-o coregrafie specifica, individualizata, a miscarilor si pozitiilor.
• Definirea musculaturii implica un proces  de scadere a tesutului  adipos pe fondul  unei dezvoltari  a musculaturii. In sfera culturismului de performanta, acest obiectiv este specific perioadei precompetitionale(premergatoare competitiilor) si consta in planificarea unor exercitii si programe specifice  pe fondul consumului  unei ratii alimentare hipolipidice sau hipoglucidice , in vederea  realizarii categoriei  de greutate la care se va concura sau a evidentierii grupelor musculare -separare, evidentierea fasciculelor musculare si a vaselor sangvine-, chiar daca concurentul nu trebuie sa faca eforturi mari pentru a ajunge la greutatea dorita.  De asemenea, programele de exercitii sunt specifice  acestei perioade si se refera la un numar de repetari, serii, greutati de lucru, etc. In latura culturismului amator(ca sport de masa),  ele reprezinta unul dintre cele mai intalnite motive pentru care concurentii au stratul adipos peste anumite limite. Definirea musculaturii este un ideal pretentios,  in sensul ca necesita cunostiinte din diferite directii: antrenament sportiv, alimentatie, medicina sportiva, etc. Aceasta complexitate se datoreaza faptului ca  scaderea greutatii se realizeaza doar pe fondul reducerii  stratului de tesut adipos  cu mentinerea dimensiunilor grupelor musculare.
• Simetria grupelor musculare  scoate in evidenta  aspectul de dezvoltare armonioasa, lateralitate, musculatura scheletica(care este vizata de arbitraj) fiind formata din muschi perechi. In culturismul  de performanta, datorita volumului ridicat de munca, a perioadei mari de  lucru cu greutati si nu in ultimul rand a faptului ca majoritatea exercitiilor folosesc ambelor brate sau ambele picioare simultan, fenomenul de asimetrie este rar intalnit.  Probabil ca acesta e unul dintre motivele pentru care, in faza de initiere, in culturism se recomanda efectuarea exercitiilor care solicita si implica mai multe grupe musculare. Prin caracterul analitic al exercitiilor din culturism -posibiltatea implicarii unui numar minim de grupe musculare in miscarea unei articulatii- se pot elabora programe de exercitii sau strategii specifice, prin care sa se recupereze o eventuala asimetrie musculara  provocate de diferite obiceiuri posturale, motice, deformatii profesionale, sechele de rahitism, imoblizari prelungite ale unor segmente  si nu de putine ori , ca urmare a unor activitati  sportive care solicita segmentele unilateral(tenis de camp, canoe, etc).
• Muscularitatea  reprezinta o imbinare a definirii musculare cu gradul de dezvoltare a acestora si cu proportionalitatea. Exista si persoane care au un nivel ridicat de dezvoltare a grupelor musculare, care sunt insa acoperite cu un strat consistent de tesut adipos ce scade nivelul de muscularitate.  Aceasta situatie  este intalnita la tipul somatic endomorf -sportivii  care trebuie sa depuna eforturi  mari pentru a-si mentine o buna definire a musculaturii, fara ca acestia sa aiba si masivitate, situatie intalnita  la tipul somatic ectomorf, la care musculatura se dezvolta mai greu. Muscularitatea e specifica culturismului  de performanta si este un criteriu de arbitraj. Ea reprezinta rezultatul unui antrenament asiduu,  de lunga durata, completat cu o alimentatie si medicatie corespunzatoare, toate acestea  fiind raportate la etapa de pregatire in care se gaseste sportivul. Un nivel inalt de  muscularitate se obtine dupa  un volum de munca considerabil, dar se mentine pentru o durata scurta de timp. In evolutia competitiilor de culturism  s-a ajuns de la masivitatea anilor ’70, prezentata de marele campion Arnold Schwarzenegger, la nivelul de definire, vascularizare, separare si proportionalitate din zilele noastre.
• Functia estetica face parte tot din categoria celor competitionale, pentru ca intrecerea in culturism are ca finalitate aspectul dat de imaginea ansamblului grupelor musculare  ale sportivului. Sportivii au in permanenta un ideal pe care trebuie sa-l atinga prin dezvoltarea musculaturii, ideal care reprezinta conceptul de frumos in viziunea unui grup specializat(arbitrii) dar si a unui public avizat, si astfel se formeaza, in timp, un simt al “frumosului”, in sensul strict al termenului in domeniu. Fondul muzical in prezentarea programului liber  are un rol important in dezvoltarea acestui simt. Desigur, se face apel la  un coregraf sau la un sportiv experimentat, dar exersarea miscarilor  si incercarile numeroase  vor conduce la formarea unui simt al ritmului, al tempoului, la sincronizarea si armonizarea miscarilor, intr-un cuvant la o estetica a miscarii.
• Functia de emulatie se incadreaza tot in categoria celor competitionale. Ea se concretizeaza prin dezvoltarea spiritului de intrecere, care este scopul final al culturismului competitional, dar in acelasi timp,  reprezinta o caracteristica definitorie  a fiintei umane. Intrecerea in culturism are aspecte specifice si este caracterizata de un fairplay  cum rar se intalneste in alte domenii. In culturism nu s-au intregistrat  inca situatii in care un culturist sa faca afirmatii defaimatoare despre alti competitori si asta datorita sistemului competitional existent. Intrecerea in culturism reprezinta de fapt o “autointrecere” care se desfasoara pe durata a zeci de ani, cand vorbim de competitii  si intrecerea cu comoditate, cu motivele fabricate sau cand vorbim de “sedinte de miscare”  prin intermediul greutatilor. Aceasta lupta cu sine -in cazul amatorilor- e doar in faza de initiere, deoarece odata patrunsi  de “microb”, devine o obisnuinta.
• Functia igienica face parte din categoria celor asociate si vizeaza aspecte fundamentale de formare a unor deprinderi de mentinere a sanatatii optime prin mijloacele de recuperare si refacere dupa antrenament. In prezent, nu exista sala de culturism sau complex fitness, indiferent de gradul de dotare cu aparatura de specialitate, care sa nu fie prevazuta cu dusuri sau cabine de masaj. Aceste dotari fac parte din conditiile minime de recuperare si refacere dupa un antrenament sau o sedinta de lucru cu greutati. Participarea frecventa si continua la antrenamente, atat in contextul sportului de performanta, cat si al activitatii de loisir, va conduce la formarea deprinderilor de recuperare si refacere. Tot in contextul functiei igienice  trebuie amintit faptul ca practicarea  culturismului in vederea satisfacerii necesitatii de “miscare” a corpului poate conduce la corectarea unor deficiente fizice(posturale, posttraumatice), dar si la mentinerea si intarirea starii de sanatate.

Sursa: Culturism. Intretinere si competitie; Marin Chirazi, Petru Ciorba, Editura Polirom